marți, 23 august 2011

Turismul din Romania şi mizeria pe care turiştii o suportă


Zi de zi mă gândesc la minunatele meleaguri pe care ţara noastră le deţine. Când eram in clasele primare şi am început a studia primele taine ale geografiei româneşti eram uluită de minunăţiile oferite de natură, îmi amintesc că doamna învâţătoare asocia ţara noastră cu un buchet de flori. În vara acelui an am vizitat multe meleaguri romaneşti, însă am fost total dezamagită pentru ca peisajele nu arătau la fel ca in pozele din manualul meu. Privelişti minunate  învăluie ţata, dar noi nu ştim cum să le păstrăm. În apele râurilor vezi mereu gunoaie si resturi de mâncare în stare de putrefacţie, iar acel miros te depăşeşte. Copacii nu mai pot acoperi mirosul acela groaznic, iar in loc să ne desfătăm cu un miros de cetină şi cântecul rapid al apei ce curge prin munţi ni se face greaţa din cauza acelui miros groaznic, iar cântecul  apei nu se mai aude, se aud doar cum sticlele ce apa le poartă izbindu-se de pietre. În acest caz nu putem da vina pe autorităţi ci doar pe noi, pentru că noi suntem cei ce lasă gunoaiele la intâmplare.
Însă nu doar muntele este problema ci şi bucăţica de mare pe care ţara o deţine. Toţi ne dorim la mare, soare, apă, căldură, nisip. Un adevărat vis însă când ajungi pe plajele noastre iţi vine rău peste tot gunoaie, doze de bere, ştiuleţi de porumb, pahare, pungi etc.. Plaja ca plaja dar apa?  Eh… cu apa e altă poveste…. Omul înoată liniştit până dă de o pungă, mai înoată dă de un ştiulete, mai înoată până se trezeşte omul că prin faţa lui trece un scaun (din acela pentru analize). Nu e normal că şi tu ai pleca acasă când vezi aşa ceva?  S-au pus tomberoane pe plajă, dar sunt goale… se pun coşuri de gunoi pe stradă tot goale.  Toate sunt goale, iar noi înotăm mereu in gunoaie.

vineri, 5 august 2011

Disperare?

Disperi cand vezi cat de poaluat e totul in jurul tau? cum nici in parc nu te mai poti plimba? Ei bine poti si tu sa ajuti natura: nu mai arunca gunoaie pe jos, nu mai scuipa pe jos ai grija sa nu distrugi spatiile verzi ale orasului etc. Am vazut de curand la stiri ceva absolut absurd cred ca ati auzit sa strainii vor sa investeasca in alegele noastre ei bine guvernul inca se gandeste la aceasta propunere, bine ca putem distruge hectare din rarau pentru telegondola dar sa curatam apa de alge si sa primim si bani din asta nu putem! Voi ce credeti?

sâmbătă, 12 martie 2011

Ajuta si tu!

Distribuie si uh acest banner  <a href="http://sufletpentrunatura.blogspot.com/" target="_blank"><img src="http://i.imgur.com/cuhor.png" alt='create your own banner at mybannermaker.com!' border=0 /></a><br /><a href="http://www.mybannermaker.com/">Make your own banner at MyBannerMaker.com!</a>

joi, 17 februarie 2011

Despre natura

Natura este cea care ne inconjoara si in care ne ducem viata de zi cu zi.Ea este insufletita si se gaseste in seva fiecarui copac.Printre frunzele moi ale copacilor se aude cate un glas duios de pasarele sau vuietul vantului. Vara,in campie  poti  admira miresmele imbatatoare ale florilor  in timp ce pe cel mai inalt pisc poti admira penajul frumos colorat al cocosului de munte.Tocmai pentru  ca natura a devenit o preocupare majora ,deoarece ea este distrusa treptat ,am decis sa aducem in atentia tuturor ca animalele care odinioara erau multe exemplare acum nu putem sti daca macar un reprezentant al speciei mai exista. Dintre aceste animale amuintim : ursul panda, balena albastra, linx etc. In concluzie orice cetatean ar trebui sa fie preocupat de natura in care isi duce existenta pentru ca daca este intretinuta corect ea iti aduce beneficii ,dar daca este poluata iti distruge sanatatea.

Rinocerul alb


            Cel mai mare mamifer terestru dupa cele trei specii de elefant existente, rinocerul alb, este un animal magnific, impresionant si cum altfel decat cu o istorie trista vis-a-vis de modul in care a fost tratat de oameni. In prezent, gigantul pachiderm reuseste sa supravietuiasca intr-o Africa macinata de saracie, boli si mizerie, iar viitorul se anunta inca nesigur pentru acest ultim reprezentant al rinocerilor din Megafauna Africana. 
     Ca la orice specie de rinocer, trunchiul si capul rinocerului alb sunt enorme, la fel si gatul care este scurt si puternic iar pieptul lat si indesat. Picioarele sunt scurte. Acest rinocer nu este doar cel mai mare mamifer terestru dupa elefant, dar enormul pachiderm are cel mai mare craniu dintre toate speciile de rinoceri. . Un mascul adult de rinocer alb poate depasi greutatea de 3 000 kg, lungimea corpului se situeaza intre 3-4,20 m iar inaltimea la umar poate atinge 1,85 m.
Rinocerii albi traiesc in savanele si campiile ierboase din sud-estul Africii. Spre deosebire de varul sau, rinocerul negru, care habiteaza in zonele de savana deasa, presarata cu plante spinoase si arbusti, rinocerul alb este un ierbivor care paste prin excelenta. El se hraneste doar cu ierburi, preferandu-le pe cele mici.. Bea apa de doua ori pe zi cand intalneste o sursa stabila de apa, dar in cazuri extreme poate rezista si cinci zile fara sa se adape.
     Viata lor sociala se rezuma la a se aduna in grupuri de maxim 14 exemplare, in majoritate femele. Masculii tineri se adauga deseori acestor congregatii de femele, pe cand masculii adulti duc o existenta exclusiv solitara. Acestia au uneori un temperament agresiv la adresa tinerilor pretendenti la femelele aflate in posesiunea lor.
       Inca din Antichitate, rinocerul a fost expus in menajeriile egiptenilor si sumerienilor. Romanii au fost cei care l-au adus in sumbra lume a Colosseumului unde rinocerii erau fortati sa lupte contra elefantilor, a taurilor si a ursilor.
.    Credulii aristocrati transformau coarnele de rinocer in vase de baut, fiind perfect convinsi ca orice otrava pusa intr-un pahar faurit dintr-un corn de unicorn isi pierde astfel toata puterea. 
Marele Rinocer Alb este, din nefericire, singura specie de rinocer cu cele mai mari sanse de supravietuire. Rinocerul negru african si cele trei specii de rinoceri din Sud - Estul Asiei se afla in mare pericol de disparitie. Populatia totala atinge imbucuratoarea cifra de 11 600 de exemplare, astfel povestea supravieturii cu succes a rinocerului alb sudic aduce o unda de speranta in cadrul conservationistilor angajati in salvarea celorlalte specii.

Balena albastra


    Balenele sunt mamifere marine, de dimensiuni mari, cu sangele cald, care se hranesc cu microorganismele din ocean (plancton). Familia Cetacea, in care sunt incluse balenele, se imparte in doua grupe distincte: cetaceele cu dinţi (delfinii), respectiv cetaceele cu fanoane (balenele). Ca si mamiferele terestre, cetaceele respira prin plamani, isi alapteaza puii, fiind, in schimb, adaptate foarte bine mediului acvatic.
Cu o lungime cuprinsa intre 27 si 33 de metri si o greutate ce poate atinge 190 de tone, balena albastra este cel mai mare animal care a existat vreodata pe pamant. Corpul imens, acoperit cu un strat adipos, are forma hidrodinamica, ajutand animalul sa avanseze mai usor in apa. Capul, foarte mare si foarte puternic - pentru a putea rezista la greutatea fanoanelor si la volumul imens de apa care este filtrata - masoara o patrime din lungimea corpului. Inima poate cantari 980 kg.; laringele este masiv. Grasimea, cu care este acoperit corpul, nu este fixata in musculatura de dedesubt, avand o mobilitate considerabila si alunecnd, practic, peste stratul muscular. Ea se stocheaza si in ficat, iar in oase se depune sub forma unei cantitati mari de ulei.
     Incepand de la barbie si pana in zona abdominala, balena albastra prezinta, pe parte posterioara a corpului, un rand de brazde/cute, care se intind si maresc capacitatea cavitatii bucale, astfel ca animalul poate inghiti un banc intreg de krill. Apa inghitita odata cu hrana este eliminata datorita conformatiei corpului si a gurii: pe maxilarul inferior, in loc de dinti, balena albastra prezinta o formatiune de placi osoase, din cheratina, asemenatoare cu niste faguri sau pieptani, care scurg apa din hrana solida, la fel ca o sita. Pliurile permit, asadar, gatului sa se largeasca pentru a cuprinde toata apa, iar cand gura se inchide, pliurile se strang, limba se ridica, fortand apa sa iasa prin placile osoase, iar hrana este prinsa in “pieptani”. Aceste mese copioase ii asigura necesarul de hrana pentru o perioada indelungata, astfel incat, in timpul migrarilor, respectiv in perioada de reproducere, in apele tropicale, nici nu trebuie sa se mai hraneasca.
      Balena albastra are o viata migratoare, asemeni tuturor speciilor de balene si poate trai, in medie, pana la 65 de ani. Femelele ating maturitatea la varsta de 23 de ani si nasc o data la 3 ani. Inainte de a se reproduce, balenele parcurg drumurile intre apele polare, reci si bogate in hrana si apele tropicale, potrivite pentru cresterea puilor. In timpul nasterii, femela mama este inconjurata de cateva “moase” care vor ajuta noul nascut sa se mentina la suprafata pentru a respira. Puiul suge lapte matern si creste extrem de repede.
    Sunetul emis de balenele albastre este foarte puternic, atingand 188 decibeli si putand fi detectat de la o distanta de cel putin 850 de km. Comparabil cu uruitul unei rachete sau cu zgomotul produs de o salva imensa de mitraliere la distanta mica, acest  strigat se presupune a fi o forma de petit.
     Fiind cel mai mare mamifer marin, balena albastra nu are pradatori in mediul ei, singurul sau dusman fiind omul, care o vaneaza pentru carne si grasime. In trecut, balenele albastre reprezentau o sursa importanta de ulei, fapt ce a condus la nimicirea lor, la scara larga, ajungand, in prezent, sa se numere printre animalele aflate pe cale de disparitie.

Albatrosii


     Albatrosii care traiesc in insulele din Atlanticul de Sud sunt amenitati cu disparitia avand in vedere ca pana la 100.000 de albatrosi mor anual in carligele unditelor de pescuit.
    Populatia de albatrosi din trei specii care traiesc in South Georgia si la periferia insulelor din Atlanticul de Sud a scazut cu aproape o treime in ultimii 30 de ani. Specialistii care se ocupa de protejarea acestor specii spun ca principala amenintare asupra viitorului acestor pasari este pescuitul in adancime folosind o undita cu mai multe carlige de momeli agatate.
 Cele trei specii de albatrosi amenintate sunt: albatrosii ratacitori, albatrosii cu sprancene negre si albatrosii cu capul cenusiu.
 Numarul albatrosilor ratacitori a scazut cu aproape o treime din 1984, cu pierderi similare si pentru celelalte doua specii, potrivit unui studiu realizat de Societatea Regala pentru Protectia Pasarilor si BirdLife International.
     Cercetatorii subliniaza ca principala cauza a mortalitatii albatrosilor este pescuitul in apele Africii de Sud si ale Americii de Sud unde pasarile calatoresc pentru a se hrani. Masuri simple precum adaugarea de greutati unditelor astfel incat acestea sa se scufunde mai repede ar putea duce, in opinia specialistilor, la un plus de protejare a albatrosilor.

Jaguarul


Jaguarul (Panthera onca) este un mamifer specific continentului american, din familia felidelor. Împreună cu leul, tigrul, leopardul, care sunt specifice zonelor euro-asiatice, este una din marile feline, apartinând, ca si celelalte trei, genului Panthera. Arealul actual al jaguarului se întinde din Mexic, se continuă prin America Centrală ii ajunge până la sud de Paraguay și nordul Argentinei.
Jaguarul, Panthera onca, este singurul reprezentant din "Lumea Nouă" a genului Panthera. Probele de ADN demonstrează că leul, tigrul, leopardul si jaguarul au un strămoș comun ce a existat într-o perioadă cuprinsă între 6 si 10 milioane de ani în urmă.
Animal musculos, jaguarul are, la maturitate, 59-96 kilograme. Masculii pot ajunge la greutăti-record de până la 150 kg. Lungimea variază de la 1,62 m până la 1,83 m, la care se adaugă lungimea cozii, cam de 75 cm. Lățimea între umeri poate fi de 67-76 cm.
Femela atinge maturitatea sexuală cam pe la doi ani, iar masculul la trei sau patru. Împerecherea poate avea loc în orice perioadă a anului, iar frecventa nasterilor este mai mare când prada este mai bogată.

În captivitate, se remarcă o scădere a activitătii sexuale.
Ca multe feline, jaguarul trăieste solitar, cu exceptia mamelor care cresc pui. Adultii vin în cotact numai în perioada împerecherii, în rest evită să se întâlnească.

Fiecare jaguar are un teritoriu propriu care, la femelă, atinge 25-4o km² si poate fi dublu la mascul. Teritoriul propriu este marcat prin zgârieturi, excremente, urină.

Ursul Panda

    Panda, ursul este si cunoscut sub denumirea de ursul de bambus, datorita regimului sau alimenta rexclusivist, fiind foarte sensibil la schimbarile de habitat.
    Ursii panda ocupau candva o mare parte din China, precum si nordul Birmaniei si Vietnamului. Dar schimbarile climatice si in primul rand cresterea populatiei umane i-a alungat din aceste regiuni. In prezent, ultimii ursi de bambus traiesc in sase zone din sud-vestul Chinei.  Desi munti impermeabili, cu un climat bland , subtropical, sunt habitatul lor preferat. Panda mai traiesc si in regiuni foarte inalte , ajungand pana la 4000 de metri altitudine.
    Ursii panda au fata rotunda, cu blana alba ,specifica , urechi negre si semne negre in jurul ochilor. Membrele si umerii sunt deasemenaea de culoare neagra. Femelele cantaresc in jur de 80 de kg , iar masculii ating o greutate de 85-125 kg si o inaltime de 180 cm.
Panda uriasi mananca aproape exclusiv frunze si muguri de bambus. Pentru a se satura cu aceasta hrana slaba in nutrienti, au nevoie de 30 kilograme pe zi. Acest lucru inseamna ca trebuie sa manance si 16 ore pe zi, consumand si uneori si bulbi de plante, radacini , oua si mici mamifere. Dependenta extrema de bambus ca surasa de hrana face din ursul panda o specie extrem de vulnerabila. Ca urmare, multi dintre ei mor daca plantele din regiunea in care traiesc dispar dupa ce infloresc in masa -un fenomen ce are loc la intervale cuprinse intre 30-40 de ani. In trecut panda puteau apela la alte tipuri de bambus , din regiunile mai joase , dar in prezent aceste zone au fost defrisate. Ca mod de viata ursii panda sunt singuratici si isi petrec aproape intreaga zi mancand. Se retrag in pesteri sau in arbori inalti pentru a dormi. Desi sunt activi tot anul , miscarile lor sunt foarte lente , din cauza regimului alimentar vegetarian scazut in nutrienti.